RomanianStamps

Falsurile realizate de Jean de Sperati sunt un tip de falsuri deosebit, consider că sunt singurele falsuri care aduc un real plus de valoare unei colecții de mărci clasice românești. Spun aceasa deoarece sunt singurele faximile care se apropie periculos de mult de caracteristicile mărcilor autentice. Acestea pot înșela chiar și colecționarii avansați.

Din aceste motive am decis sa-i dedic lui Jean de Sperati și faximilelor lui, o serie de articole care să ofere o imagine de ansamblu asupra personalității și activității acestuia.

Giovanni de Sperati

Giovanni de Sperati s-a născut pe 14 Octombrie 1884, la Pistoia (multe lucrari menționează eronat, Pisa), provincia Toscana, Italia. Giovanni a fost se pare mezinul familiei, a mai avut trei frați. Am reușit să aflu numele doar a doi dintre ei: Mariano și Massino. Tatăl său, militar de carieră, retras cu gradul de colonel o investit capitalul familiei în afaceri. Intenționa ca toți fii săi să aibă un rol în compania acestuia, micului Giovanni îi era destinată cariera de contabil.

Lipsa de experiență a tatălui în afaceri a dus într-un final la un rezultat previzibil, familia ajungând la o situație financiară precară. Copii și-au urmat fiecare destinul, Mariano a devenit dealer de mărci poștale, unul a devenit fotograf (probabil Massino), iar cel de-al treilea a urmat o carieră militară. Giovanni și-a continuat studiile în domeniul contabilității.

Încă de copil a avut o înclinație spre chimie și a demonstrat talent la falsificarea înscrisurilor. În copilărie se distra falsificând semnaturile membrilor familiei. La vârsta de 10 ani falsifica la școală calificativele date de profesori, și o făcea așa de bine că în curând avea și clientelă printre colegii de la școală.

Fratele cel mare (Mariano) l-a inițiat în tainele filateliei, în laboratorul fotografic al lui Massino a fost inițiat în tainele chimiei. Ulterior, find un autodidact desăvârșit, dar și beneficiind de un talent înnascut avea să devină un adevărat maestru al contrafecerii de mărci poștale. A întreprins studii aprofundate și asupra hârtiei, acestea le-a întreprins în calitate de ajutor temporar în fabrica de hârtie a unui văr, unde îsi petrecea vacanțele. Era fascinat de tot ce însemna tehnologia fabricării hârtiei, statea toată ziuna în fabrică și nota totul conștiincios într-un carnețel.

Giovanni începe să falsifice mărci la îndemnul fratelui său Mariano de Sperati, care așa cum am menționat deja, se ocupa cu comercializarea mărcilor poștale. Pentru acesta a contrafăcut mai multe mărci, dintre acestea, reproducerile San Marino au ieșit în evidență în special, prin calitatea lor excepțională. În cele din urmă Mariano de Sperati atrage atenția autoritătilor și ajunge să fie urmarit de lege pentru comercializarea de mărci poștale contrafăcute, Giovanni nu este implicat în niciun fel în scandalul care a urmat. În cele din urmă și Mariano este achitat.

Jean de Sperati

Undeva, după anul 1909, Givanni se mută la Paris și își schimbă prenumele în Jean. Aici prestează diverse munci pentru a se întreține, însa vechea pasiune nu dispare, mai mult continuă să experimenteze și să-și perfecționeze tehnica. Începe să falsifice din nou mărci, și de această dată începe să le trimită diverșilor experți filatelici pentru certificarea autenticității, în felul acesta ajunge să înșele o mulțime de experți. Sperati și-a alcătuit o colecție personală ("Cartea de Aur", cum îi spunea el) cu sute de mărci contrafăcute de el, și certificate de experți.

Deși nume mari ale expertizei filatelice, și nu numai, au fost înșelați de contrafacerile realizate de Sperati, nu cred că asta este un lucru cu care să se rușineze (evident, nici de laudă nu poate fi vorba), lumea nu era pur și simplu pregătită pentru geniul lui Sperati. Este foarte simplu să ne dam azi experți în falsurile lui Sperati, dar noi avem alte mijloace tehnice, și însuși Sperati a dat o mână de ajutor ăsa cum vom vedea mai târziu.

Se spune că: în tinerețe, Jean de Sperati ar fi străns cu greu o sumă de bani și a cumpărat o marcă valoroasă din coloniile franceze, aceasta devenind mândria colecției sale. Ulterior va constata că marca este contrafăcută, și încă o imitație slabă. În acel moment s-a decis să dea o lecție experților care îi înșelaseră așteptările. Povestea este pitorească și foarte probabil este și adevărată, însa nu cred că acest episod l-a determinat pe Sperati să aleagă cariera de falsificator de mărci poștale...

Jean de Sperati și-a publicat opiniile vis-a-vis de filatelie în lucrarea "La Philatelie Sans Experts" (Filatelia fără experți - Paris 1946). Aici descrie o mulțime de aspecte practice care țin de comerțul și schimbul de mărci poștale. Pentru el filatelia este manie și pasiune; de la înălțimea eruditului filatelist reușește să facă secretele filateliei accesibile inclusiv începătorilor.

Așa cum am menționat și mai sus, Sperati se pare să fi avut o problemă cu experții timpului, el îi împărțea în două categorii: aceia care cu greu pot fi numiti "experti" și aceia ale căror studii îi îndreptățesc pentru această menire. Multe din ideile lui sunt încă actuale, altele reflecta tendințele vremii.

La scenă deschisă

Așadar, după mutarea la Paris, Jean de Sperati începe sa practice pe cont propriu activitatea la care se pricepea cel mai bine, în urma acestei activități ajunge la o stare materială foarte bună. Timp de peste 30 de ani si-a comercializat "lucrarile de artă" aproape nestingherit și în general făra a trezi suspiciuni "partenerilor de afaceri".

Pe 25 Februarie 1942, trimite 18 mărci contrafăcute (fig. 1) lui M. J. Ell, negustor de mărci din Lisabona (Portugalia). Aparent întâmplător, autoritățile vamale franceze au deschis scrisoarea care conținea lotul de timbre și imediat Sperati a fost pus sub acuzare pentru eludarea taxelor vamale. Procesul avea să înceapă câteva luni mai târziu la Chambery.

Fig. 1

Pentru evaluarea pieselor descoperite este convocat expertul Marius Gilbert, care le identifică drept mărci autentice și le evaluează la 60.500-78.000 franci. Ulterior este convocat pentru realizarea unei expertize și Edmond Locard, un cunoscut criminalist al vremii, și acesta ajunge la acceași concluzie, mărcile sunt autentice, și le evaluează la 223.400 franci.

După efectuarea celor două expertize, Jean de Sperati dezvăluie faptul că piesele sunt contrafaceri realizate de acesta. El le prezintă ca "realizări artizanale de artă". Criminalistul își va menține concluziile și în al doilea raport, prezentat Curtii 4 Ianuarie 1944.

Argumentele aduse de experți în sprijunul concluziei la care au ajuns putem amintii:

- Dacă ar fi fost falsuri, indiferent de tehnica folosită pentru reproducere, ar fi trebuit să apara inevitabilele diferente de marime. Exemplarele lui Sperati fuseseră examinate prin comparație cu exemplare autentice și nu existau diferente mai mari de o zecime de milimentu.

- Dacă ar fi fost falsuri, atunci ar fi trebuit să apară diferente de nuanță, vizibile măcar sub lampa de cuarț.

- Este de la sine înțeles că un fals nu va putea imita perfect niciodată caracteristicile hârtiei originale. Exemplarele analizate, erau identice cu originalele din acest punct de vedere. Acest lucru era foarte evident în cazul uneia dintre mărci.

- Unele dintre mărci prezentau filigrame, falsificarea filigramelor este aproape imposibil de realizat. Exemplarele lui Sperati prezentau filigrame identice cu mărcile autentice.

- Exemplarele lui Sperati imitau perfect guma și dantelura și grosimea exemplarelor autentice.

În acest moment povestea ajunge în punctul aproape comic, în care Sperati se luptă să demonstreze instanței că mărcile sunt contrafaceri. Experții convocați de curte se eschivează la următoarele termene să-și mai lege numele de, deja de-acum, scandalul Sperati. Este evident acum Cazul Sperati era cunoscut în toată lumea.

În cele din urmă, pe 31 Ianuarie 1948, expertul francez Leon Dubus face lumină cu privire la mărcile lui Sperati, și concluzionează că mărcile sunt contrafăcute. În final, Jean de Sperati este obligat la plata a 5.000 de franci, cheltuieli de judecată, și 20.000 franci sancțiune pentru eludarea taxelor vamale. Mărcile au fost și ele confiscate.

La scurt timp după finalizarea procesului de la Chambery, Statul Francez deschide o nouă acțiune împotriva lui Sperati, la Paris, de aceasta data este pus sub acuzare pentru fraudă. Împreună cu el sunt judecate și soția și cumnata acestuia, pentru complicitate.

De data aceasta, Jean de Sperati este acuzat oficial pentru contrafacere și comercializare de mărci contrafăcute. În proces se aduc o mulțime de probe pentru activitatea lui Sperati si a complicilor lui, totodată Curtea nu poate să nu recunoască talentul demonstrat de acuzat în realizarea contrafacerilor, acest lucru îi aduce notorietatea lui Sperati pe plan internațional.

În cele din urmă, acest proces îl costă pe Sperati în jur de 650.000 de franci, iar pedeapsa cu închisoarea nu se mai execută, motivul nu îmi este clar, dar bănuiesc o înțelegere făcută cu procurorii.

Partea a II-a