Achizitii riscante

 

16 Noiembrie, 2016Autor: Dragoş Negoiţescu

 

În urmă cu ceva timp, un amic filatelist, care îmi face onoarea unei corespondente interesante pe teme filatelice, mă roagă să-i dau o părere cu privire la piesa de mai jos.

Piesa merită analizată cu atenție pentru că ne antrenează atenția la unele detalii care ar putea săpa la o primă vedere. Genul acesta de piesă eu o încadrez la categoria "achizitii riscante".

cap de bour


O "achiziție riscantă", redusă la esențe, ar fi o piesă asupra autenticității căreia nu te poți pronunța cu siguranță 100%, deși toate elementele (stampile, marca, plic) analizate separat sunt autentice. Este genul de piesă care este mai bine să o lași pentru alții...

Dar să revenim; așadar niciunul din elementele componente ale piesei nu ridică niciun semn de întrebare cu privire la autenticitate.

Scrisoarea pleaca pe 8/9 de la Jassy (Iași), ajunge pe 11/9 la Dorohoj (Dorohoi), de unde urmează probabil drumul până la Herța (Bucovina), la destinație aparent nu și-a găsit destinatarul și se întoarce retur la Iași pe 17/9.

Scrisoarea pare să fi fost francată cu un 30 de parale anulat cu ștampila P.P. (plătit parțial), totodata observăm un marcaj în creion pentru un tarif de 27 parale.

Lucrul care atrage atenția imediat este marca poștală, care este cam stingheră, parcă ar fi din alt film. Să luam pe rând elementele care fac piesa nesigură:

- aplicarea mărcii se face pe spatele plicului, practică atipică, dar nu cred că putem descalifica piesa doar pentru asta.

- înscrisul in creion roșu "27" corespunde exact tarifului pentru prima treaptă de greutate valabila in anul 1858, pentru o distanță de până la 8 poște (16 ore). Nu sunt sigur ca distanța Iași - Herța se încadreaza la acest tarif. Iași - Dorohoi se încadrează, însă nu sunt sigur ca restul drumului se încadrează si el aici.

- încă un detaliu care ridică, de data aceasta un mare semn de întrebare, este diferenta de tuș între ștampila P.P. și cele două ștampile Jassy. Nu se justifică în niciun fel această diferență; uzual este ca tușul stampilelor complementare sa fie același cu cel al ștampilelor de serviciu. Ocazional se mai folosea P.P. în roșu (pentru a atrage atenția factorului poștal la destinație, pentru încasarea diferenței) atunci când ștampila de serviciu ara în negru.

Ca și concluzie, dacă nu rezistați tentației de a cumpăra o astfel de piesă, măcar ajustați prețul oferit cu riscul pe care îl ridică. De asemenea, este preferabil să cumpărați o piesă 100% autentică la un preț mai piperat, decât să vânați chilipiruri.

În urma investigațiilor făcute de actualul proprietar al piesei s-a aflat că piesa a făcut parte dintr-un panou în cadrul expoziției LUBRAPEX - Brazilia 1966. Pe vremea aia nici nu știam că mă voi naște, cu atât mai puțin că mă voi ocupa vreodata cu filatelia :)

cap de bour


Mulțumesc proprietarului piesei, care a ales să-și păstreze anonimatul, pentru amabilitatea de a-mi prezenta piesa și pentru că mi-a permis să o prezint la rândul meu pe site.