Falsurile "cap de Moroiu"

 

12 Mai, 2015Autor: Dragoş Negoiţescu

 

Un fals filatelic este o piesă fără nicio valoare, comercializarea acestora fără a avertiza eventualii cumpărători constituie infracţiune. Invocarea de către vânzător a necunostinţei de cauză nu absolvă de raspunderea penală.

De asemenea, nemarcarea corespunzătoare a unui fals, odată identificat, este o practică nocivă pentru filatelie.

Probabil sunt persoane care se întreabă deja dacă am vreun fetiș cu falsurile, pentru ca în ultimul timp am scris aproape exclusiv despre falsuri. Chiar și eu cred că am exagerat, și nici măcar nu imi face plăcere subiectul. Însă m-a dezamăgit un articol apărut în ultimul număr din Filatelia (nr. 652-663/2015) și cred că aș putea ajuta la lămurirea câtorva lucruri...

Dezamăgirea vine de fapt din faptul că articolul respectiv este scris de catre Președintele Federatiei Filatelice Române. Nu m-am așteptat ca un filatelist de talia dumnealui să încerce să reabiliteze un reputat falsificator de mărci poștale românești.


Cine a fost Moroiu ?



constantin moroiu Constantin M. Moroiu (13 februarie 1839 - 27 aprilie 1918) este probabil cel mai cunoscut falsificator de mărci poștale românești, practic nu există lucrare de specialitate care să nu-l menționeze. Mediul on-line abundă de informații despre activitatea lui, din păcate există și foarte multă informație eronată. Nu voi insista prea mult cu biografia lui.

Acesta a participat la Războiul de Independența din anul 1877 având gradul de căpitan în armata regală. De asemenea este de notorietate apartenența acestuia la masonerie. Activitatea din cadrul masoneriei este prezentată detaliat pe site-ul oficial M.L.N.U.R.

În ceea ce privește activitatea filatelică, acesta a fost un membru foarte activ și implicat al comunității filatelice românești. Este membru fondator al Societății Filatelice Române.


Falsurile Moroiu - legenda



Așadar, există într-adevăr și o legendă care se pare că este susținută fără niciun suport documentar de mulți membrii ale micii noastre comunități filatelice. Legenda constă în faptul că ar exista niște contrafaceri ale primei emisiuni Cap de Bour (valorile 27, 54, 81, 108) făcute de Moroiu. Niciunul dintre cei care menționează aceste falsuri nu prezintă nicio dovadă.


În anul 1888, C. M. Moroiu realizează în atelierul său clandestin din București, un număr de falsuri din toate valorile Cap de Bour, din care 81 de parale pe hârtie albă vărgată și celelalte trei valori pe hârtie albă simplă.
Kiriac Dragomir (1)
<parte din Reimpresiunile Gorjan> ...au intrat în posesia fostului căpitan Moroiu... Acest Moroiu ar fi completat în 1892 (anul următor apariției reimpresiunilor Gorjan), lipsurile și imperfecțiunile din desenele reimpresiunilor din 1891, cauzate de degradările clișeelor, toate acestea cu scopul de a le plasa pe piața filatelică drept o nouă reimpresiune.
Kiriac Dragomir (2)
Falsuri Moroiu. Contrafaceri ale primelor mărci poștale clasice românești Cap de Bour, executate la București în anul 1888, denumite astfel după numele falsificatorului (C. Moroiu). Falsurile valorii de 81 parale au fost imprimate pe o hârtie albă, vărgată, iar cele ale valorilor de 27, 54 și 108 pe o hârtie albă simplă.
Marcel Dănescu (3)

Și acum cireașa de pe tort:

Acest Moroiu, în timpul când a ocupat o funcţie în administraţia poştală, a găsit matriţele originale şi a retipărit pe hârtie mai nouă, cu cerneală nouă, dar folosind matriţele originale, nişte timbre Cap de Bour. Se cunosc aceste falsuri, pentru că hârtia nu este originală, ca şi cerneala de altfel. Este în schimb desenul, identic cu cel din 1858. La alte falsuri s-a încercat folosirea hârtiei din epocă, dar nu exista matriţa. Filateliştii au studiat foarte bine desenul şi au observat nişte diferenţe. Toate detaliile la un astfel de studiu sunt scoase în evidenţă ca să nu existe suspiciuni. Culmea, chiar şi falsurile au o anumită valoare. S-a ajuns ca un fals să fie evaluat până la 4.000 €. A fost recunoscut ca fiind un fals şi scos la licitaţie în consecinţă, cu certificat că este fals.
Sorian Uyy - fost Sef secție Muzeul National Filatelic (4)


Menționez înca o dată că niciunul dintre cei citați mai sus nu prezintă nicio dovadă pentru afirmațiile sale. Așa cum putem vedea, un zvon propagat în mod iresponsabil a ajuns "...ca un fals să fie evaluat până la 4.000 €.". Nu sunt absurd să afirm ca falsurile nu au chiar nicio valoare financiară, însă s-a ajuns prea departe...

Falsurile Moroiu - realitatea



Moroiu a realizat într-adevar niște falsuri însă acestea nu sunt contrafaceri de mărci poștale, acestea sunt niște mărci inventate de el.

În anul 1881, Moroiu a pus bazele primei reviste filatelice românești, Timbrophilo. În revistă acesta a popularizat idee existentei unei emisiuni moldovenești, care a precedat prima emisiune Cap de Bour.

Timbrele de mână cu care se servea în Moldova, către finele anului 1852 și în 1853, erau rotunde, și aveau sus inscripția în litere chirilice "FRANCO" în centru Cap de Bou cu stea în cinci colțuri (...) gravat, și jos, valoarea în parale.
Acest timbru e de patru valori:
- 15 parale pentru jurnale
- 45 parale pentru scrisori simple
- 90 parale pentru scrisori recomandate
- 135 parale pentru scrisori imprimate sau hârtii de o greutate mai mare
Tipul acestor timbre era ca cel anexat aici, el se punea cu mâna pe coperte, și era uneori negru, iar alteori albastru. N-am văzut decat pe cel imprimat în albastru și numai unu sau două cu negru, și pe diverse hârtii, albă, vânătă, azurată, verzuie, în fine hârtie cu care se servea pe atunci.
Câte odată se găsea pe o hârtie groasă ordinară.
Timbrele de 15 se găsesc numai pe hârtie albă de jurnale, și hârtie (...)
Nu se știe sigur când au încetat a fi întrebuințate, dar după ce mi s-a spus, și după ce am observat prin Arhiva din Jassy se pare că au încetat de a circula către finele lui iunie 1853, când rușii au invadat Moldova...
Constantin Moroiu (5)/(6)

falsurile moroiu


Se pare că Moroiu a încercat să acrediteze autenticitatea acestor mărci și prin intermediul publicațiilor de profil care circulau în afara țarii. Cert este că unele dintre elucubrațiile lui cu privire la modul cum au fost tipărite primele mărci poștale moldovene se regăsesc și la alți autori.


Concluzii



În concluzie, marele <biiiiiip> Constantin M. Moroiu s-a folosit de reputația și poziția pe care o avea în comunitatea filatelică și a încercat, și reușit probabil, să înșele filateliști din lumea întreagă cu niște făcături ordinare, cărora li se potrivește mai bine numele "cap de Moroiu".



PS: Un filatelist cu adevărat important pentru istoria filateliei românești este persoana care a descoperit manțocăria lui Moroiu și a avut curajul să-l denunțe. Din pacate nu am reușit să aflu numele acestuia...




Bibliografie:

(1) Kiriac Dragomir - Catalogul Marcilor Poștale Românești

(2) Kiriac Dragomir - Monografia mărcilor poștale românești

(3) Marcel Dănescu - Filatelia de la A la Z

(4) Sorian Uyy - Interviu acordat în 2011

(5) Timbrophilo - nr. 2 (1/13 februarie 1881)

(6) Leonard Pașcanu - Marele Maestru Constantin M. Moroiu trecut la Orientul Etern în Cimitirul Bellu (Filatelia - nr. 652-663/2015)