RomanianStamps

La plicul de mai jos m-a intrigat iniţial destinatarul: Cine vruia să-şi cumpere în 1951 un Imperial (linia de lux a companiei Chrysler), în plin proces de exterminare a "duşmanilor poporului" ? În plin proces de ştergere a oricărei urme de "imperialism", cineva visa la fructul oprit, un simbol al imperialismului american.

Pentru a înţelege de ce piesa este ieşită din comun, trebuie reamintite câteva repere istorice contemporane piesei. Odată cu încheierea celui de-al doilea război mondial între "occident" şi "blocul comunist" s-au răcit relaţiile, care de fapt şi de drept nu au fost niciodată calde. Această răcire s-a metamorfozat la scurt timp în cunoscutul "razboi rece", linia "frontului" fiind "cortina de fier", linia de demarcaţie a celor două blocuri. Această delimitare s-a materializat în Germania prin "Zidul Berlinului", devenit ulterior simbol al Războiului Rece.

În întregul bloc comunist se încerca, în proporţii mai accentuate odată cu deplasarea spre est, eradicarea urmelor "imperialiştilor"; în traducere: un fel de spălare a creierelor şi crearea unei civilizaţii bestiale, după chipul şi asemănarea arhitectului acesteia, Stalin ("oţelul", cel mai odios criminal din istoria umanităţii). Dar sa nu divagăm de la subiect...

În România, până la moartea lui Stalin, în 1953, s-a dus un veritabil război împotriva a orice putea amintii doar de civilizaţia occidentală: întreg aparatul de stat a copiat modelul sovietic, marea majoritate a intelectualităţii (veritabile) antebelice a fost exterminată de aparatul represiv al noii conduceri comuniste, istoria era rescrisă, etc.

Practic să vrei să te plimbi cu un "chrysler" pe străzile Bucureştiului în acea perioadă, echivala, ideologic vorbind, cu publicarea de către tinerii iranieni de anunturi matrimoniale în ziare evreieşti, din zilele noastre. În viziunea "partidului" aşa ceva ar fi fost o abominaţie.

În realitate, aceasta obtuzitate ideologica era doar o faţadă pentru prostimea de rând, nomenclaturiştii beneficiau de toată comoditatea "decadentă" a occidentului.

Însă intenţia prezumtivă de a cumpăra o maşină americană nu putea veni din partea oricui, contactele trebuiau să fi preexistat instaurării comunismului, niciun cetăţean roman nu ar fi putut contacta divizia de export a companiei Chrisler Corporation fără a fi luat la întrebari de "miliţie".

Aşa că am decis să fac ceva săpaturi să văd dacă pot găsi ceva despre expeditor... şi am găsit lucruri foarte interesante. Familia Tanaşocă are un urmaş în România, în persoana d-lui. profesor dr. Nicolae Şerban Tanaşoca, fiul lui George Tanaşoca.

Fraţii Tanaşoca: Nicolae, George şi Tache se asociau în anul 1934, întemeind Societatea în comandita simplă pentru comerţul de automobile "Nicolae A. Tanaşoca & Fraţii", reprezentantă pentru România a uzinelor americane de automobile Dodge, din concernul Chrysler, iar ulterior şi a firmei germane BMW.

Astfel, pe strada Fântânica din Bucureşti s-a construit o uzină de montaj a automobilelor importate de peste Ocean. Linia completă de asamblare nu a mai apucat niciodată să fie folosită, izbucnirea celui de-al doilea război mondial a amanat punerea în funcţiune, iar ulterior uzina a fost confiscată de noul regim instaurat pe ruinele lăsate in urmă de conflagraţie...

Nu am o confirmare a legăturii dintre plicul de mai jos şi Familia Tanaşoca, însă legatura este destul de evidentă. În speranţa că nu v-am plictisit cu un articol ceva mai lung decât de obicei, vă mulţumesc pentru răbdarea de a fi citit până la sfârşit.

P.S.: Regret şi gânduri bune pentru Franţa...