RomanianStamps

Pentru mulți, filatelia se reduce la raritate și preț (care la rândul lui este influențat de cerere și ofertă), este trist să vezi cum studiul filatelic "moare", cum ne pierdem interesul pentru el, sau cum alegem să " secretizăm" ceea ce știm... până când n-o să mai intereseze pe nimeni.

Foarte mulți colecționari aleg să ignore aspectele tehnice ale fabricării mărcilor poștale, din ce am observat eu, singurii care stapânesc acest subiect sunt aceia care au, sau au avut profesii care la rândul lor intră în contact cu arta tipografică, lucru care face și înțelegerea subiectului mai ușoară. Subiectul nu este deloc ușor de înțeles, dar este vitală înțelegerea lui dacă vrem să descoperim adevăratele "frumuseți" ale filateliei.

Fără a cunoaște, atât cât ne permit materialele care s-au păstrat, procesul de fabricare a mărcilor poștale nu vom depășii niciodata stadiul de simpli profani, vom rămâne doar niște "colecții ambulante de orgolii și invidii".

În rândurile de mai jos, cu modestele informații pe care am reușit să le adun, voi încerca să reconstitui întregul proces tehnologic folosit la tipografierea primei emisiuni postclasice românești, "Emisiunea Paris".

Această primă parte a articolului prezintă informații cunoscute despre alte trei emisiuni filatelice realizate de aceeași "echipă" care a realizat si emisiunea noastră.

       

Machetele acestor patru emisiunii (inclusiv Emisiunea Paris - 1872) au fost realizate de Désiré-Albert Barre (1818-1878),. Din păcate nu există o dovada documentară care să lege numele cunoscutului gravor Francez de macheta emisiunii românești, însă, sunt evidente similitudinile dintre cele patru emisiuni. Totuși similitudinile dintre cele franceze și cea grecească sunt mult mai pregnante. Macheta mărcii românești vine ca o încununare a măestriei gravorului.

Matrițele primare ale mărcilor emisiunii Paris nu s-au păstrat, dar trebuie sa fi fost asemănatoare celor realizate pentru Ceres și Hermes (Cap Mare).

În continuare vom reconstitui etapele parcurse de Barre pentru a realiza matrița primară al emisiunii Hermes, matriță care era folosită ulterior la realizarea plăcii tipografice.

Într-o primă etapă se realiza o matrița primară pentru efigie.

   

Matrița de mai jos era o "matrița martor", o matriță de siguranță, care putea fi folosită la reconstituirea matriței primare, în cazul în care aceasta era deteriorată în timpul manipulării. Am unele rezerve vis-a-vis de utilitatea acestei "matrițe martor", dar în lipsa altei idei nu fac decat să reiau ipoteza d-lui. Louis Fanchini (vezi bibliografie).

În continuarea procesului se trecea la realizarea matriței pentru întreaga marcă. În imaginea următoare avem o matriță intermediară a mărcii, fără valoare. Exista ipoteze, susținute cu probe, că valoarea ar fi fost mobilă.

   

Nu se pot reconstituii exact pașii următori, cert este că în final rezulta matrița finală valorii/emisiunii. În partea stângă putem vedea o matriță intermediară (fără valoare) al Emisiunii Hermes, iar în partea dreaptă putem vedea uo matriță finală, (cu valoare). Putem deduce așadar că de la atelierul lui Barre plecau atâtea clișee, câte valori avea emisiunea.

   

În acest punct intra în scenă Anatole Auguste Hulot (1811-1891), funcționar al prefecturii din Paris, directorul antreprizei care se ocupa de tipografierea mărcilor poștale franceze. Acesta prelua așadar setul de clișee, clișee de oțel, câte unul pentru fiecare valoare, cel mai probabil.

Mai jos putem vedea un clișeu individual intermediar de cupru, poate o fază intermediară în procesul de multiplicare pentru realizarea blocurilor.

Urmatoarea etapă a constituit o adevărată surpriză pentru mine, întreaga literatură de specialitate care tratează Emisiunea Paris postulează că placa de tipar era compusă din 300 de clișee individuale (nu am cunoștințe de nicio dovadă documentară/materială în sprijinul acestei ipoteze, poate doar scrisoarea reprodusă de Dr. Pierre Bouvet, voi relua problema la timpul potrivit),. Sau or mai fi și unii care cred că placa venea ca un întreg indivizibil, această ultimă ipoteză este evident invalidă, ar fi extrem de ineficientă o astfel de placă, deteriorarea unui singur clișeu ar face-o inutilizabilă.

Dar să revenim, Hulot, folosind galvanoplastia (proces prin care se copiază o matriță folosind electroliza, deși am sondat destul de adânc net-ul, nu îmi este clară această tehnică) obținea un bloc de clișee (a nu se confunda cu blocul de report, aici nu vorbim despre tehnica litografică de realizare a mărcilor poștale), așa cum putem vedea mai jos.

Așadar placa de tipar era compusă din 20 blocuri de report, câte 10 pentru fiecare semiplanșă, mai jos putem vedea placa de tipar folosită pentru Hermes.

În încheiere, reamintesc motivul pentru care ne-am preocupat de procesul tehnologic folosit la realizarea emisiunilor Hermes/Ceres, și Emisiunea Paris a fost realizată tot de Désiré-Albert Barre (matrița) și Anatole Auguste Hulot (placa tipografică și imprimarea efectivă a emisiunii). Ne-am concentrat în special pe Hermes pentru că procesul tehnlogic folosit pentru acesta este în opinia mea cel mai similar celui folosit pentru Emisiunea Paris. Nu am amintit încă rolul jucat de decupaje, pentru că în cazul Hermes-ului, nu avem decupaje, acestea au fost folosite pentru Ceres. Mă rog, nu doresc să bulversez cititorul, utilitatea decupajelor va deveni mai evidentă în următoarea parte a articolului.

Bibliografie:

Principala sursă de informații pentru prima parte a acestui articol o constituie prezentarea ținută de unul dintre membrii Clubului Filatelic din New York, în cadrul unei reuniuni din 2016. Prezentarea a fost intitulata "Hermes cap mare - matrite, plăci tipografice, probe de matriță si probe de placă tipografică - Louis Fanchini" (The large Hermes head dies, plates, die-proofs and plate-proofs /The Collector Club - New York - 2016).

Importanța documentară inestimabilă adusă de prezentarea făcută de dl. Louis Fanchini mă face îngăduitor cu faptul că îl "botează" Albert, pe Regele Carol I. Mai jos aveți materialul original, care, credeti-mă, merită savurat pe îndelete.

Slide-ul original îl puteți vedea aici.

Prezentarea video o puteți urmări mai jos.

Partea a II-a