Tipografierea emisiunii Paris - 1872 (4)
Galvanoplastia
Descoperirea galvanoplastiei (sau galvanotipia) a constituit un punct de cotitură în dezvoltarea artelor, această tehnică va fi folosită timp de peste un secol la fabricarea placilor tipografice.
A fost inventată în 1834, în Rusia, de către inginerul german, evreu de origine, Moritz Hermann von Jacobi (1801-1874).
În cadrul Expoziției Universale organizată la Londra ("Great Exhibition of the Works of Industry of All Nations"), în 1851, a fost prezentată o statuie înaltă de 1.62 m realizată cu ajutorul galvanotipiei (Moartea lui Teodoricus - originalul a fost realizat de John Evan Thomas, copia a fost realizată de de Elkington, Mason & Co.). Se demonstra astfel că galvanotipia putea fi folosită pentru reproducerea fidelă a oricărei opere de artă.
Anatole Hulot a înteles imediat importanța noii tehnici și în scurt timp ajunge să o stăpânească, bănuiala mea este că acesta a aplicat prima dată galvanoplastia pentru fabricarea placilor tipografice la emisiunea Napoleon al III-lea (Franța, 1851), însă nu pot pretinde că am studiat această problema suficient pentru a fi sigur (nu acesta este obiectivul articolului meu).
În anul 1855, Parisul organiza o nouă ediție a Expoziției Universale ("Exposition Universelle des produits de
l'Agriculture, de l'Industrie et des Beaux-Arts de Paris 1855"), acesta își propunea să eclipseze ediția
organizată în urmă cu patru ani la Londra.
Cert este că Anatole Hulot stăpânea suficient de bine noua tehnică pentru a-și permite o reprezentație publică cu ocazia acestei expoziții. Acesta reușește să reproducă o placă tipografică cu ajutorul galvanotipiei, calitatea reprocucerii reușind să creeze o impresie puternică vizitatorilor.
Evenimentul a avut un larg ecou și în presa vremii (click pe poză pentru a vedea un articol din cotidianul La Presse - 21 Iulie 1855).
La acea vreme serviciile poștale erau în plină expansiune, utilizarea mărcilor poștale pentru plata corespondenței era abia la început, iar veniturile generate de aceaste servicii creșteau exponențial de la an la an. Toate țarile se concentrau pe eficientizarea producției de mărci, cererea de mărci era din ce în ce mai mare și era necesară reducerea costurilor de producție și scurtarea timpului necesar pentru producerea lor. Galvanoplastia a venit astfel ca un răspuns natural la toate aceste probleme.
Procesul tehnologic
În prima fază se producea un mulaj al lucrării originale, în cazul nostru pe un suport de gutapercă (un latex natural, asemănător cauciucului, obținut din seva unor arbori tropicali, folosit în zilele noastre pe scară largă în stomatologie.) se ștanța desenul mărcilor în pozitiv folosind matrița finală, a cărei proces de fabricație l-am văzut în partea a III-a a articolului.
În opinia mea clișeele erau grupate în blocuri de clișee, nu cred că erau multiplicate unicate. Dar este doar o speculație, nu am cunoștințe de nicio dovadă palpabilă a existenței blocurilor de clișee la emisiunea Paris (1872).
Motivele pentru care susțin această ipoteză sunt:
- așa cum am văzut în prima parte a articolului există dovezi că Hulot a folosit grupajele de clișee la realizarea
plăcii tipografice pentru emisiunea Hermes (Grecia, 1861),
- realizarea unei planșe tipografice compusă din clișee unicat ar fi fost după părerea mea un regres tehnologic,
montarea unei astfel de placi, asigurarea planeității, întreținerea ei, ar fi fost un coșmar pentru echipa lui Hulot,
- realizarea unei placi monolit ar fi fost de asemenea o idee proastă, placa ar fi fost extrem de ineficientă; în cazul
în care un clișeu se deteriora iremediabil trebuia refăcută întreaga placă.
Dacă punea în ecuație și faptul că Hulot a trebuit să tipărească tiraje imense, putem deduce cu ușurință că plăcile tipografice trebuiau să fie ușor de întreținut în cazul aparitiei unor deteriorări, remedierea problemelor trebuia făcută într-un timp foarte scurt. Asadar blocurile modulare de clișee trebuie să fi fost cea mai eficientă soluție; exitența și mărimea lor rămâne a fi demonstrată...
La următoarea fază mulajul rezultat era tratat, pentru asigurarea conductivității electrice uniforme pe întreaga suprafață, cu o solutie de grafit (mineral natural, bun conductor electric). Ulterior, mulajul era conectat la anodul unei pile galvanice (baterie), la catod se lega o bară de cupru. Ansamblul era apoi scufundat într-o soluție de sulfat de cupru, care sub acțiunea curentului electric favoriza migrarea ionilor de cupru de la catod la anod, se crea astfel un strat de cupru pe suprafața mulajului.
Atunci când stratul de cupru depus era suficient de gros, mulajul de gutapercă era îndepărtat, și se obținea astfel copie perfectă a desenului imprimat anterior pe mulaj.
Ulterior blocurile modulare de clișee erau asamblate formând placa de tipar compusă din două pagini a câte 150 de clișee tipografice.
În zilele noastre procesul poate părea banal, însă acum 170 de ani constituia un uriaș salt tehnologic, plăcile tipografice erau realizate relativ ușor și într-un timp mult mai scurt. Dar asta nu înseamnă că noul procedeu era accesibil oricui sau ieftin. Componentele folosite erau exotice la vremea aceea, foarte greu de procurat, calitatea acestora fiind și ea o cerința importantă.
Pentru o mai bună înțelegere a procesului tehnologic descris mai sus puteti urmarii un filmuleț excelent mai jos.
Sursa: The Metropolitan Museum of Art (YouTube)
Bibliografie:
(1) Outillage typographique - Boildieu & Fils (1878)
(2) Traite practique de galvanoplastie - F. Claude Michel (1888)
(3) La Galvanoplastie - H. Marcereau (1887)
(4) Histoire de L'imprimerie - Paul Dupont (1865)
(5) Electrotyping, a practical manual - J. W. Urquhart (1881)
(6) Electrotype Manipulation - Charles Walker (1841)