RomanianStamps

De fiecare dată când încercam să traduc documentele poștale din a două jumătate a secolului al XIX-lea am întampinat mari probleme la identificarea literelor chirilice, în special cele scrise de mână, dar nu numai, chiar și la cele de tipar am avut probleme.

Pentru cei care nu știu, în Tările Române a fost folosită mult timp scrierea română...

Nu o sa va irosesc timpul cu discuții despre "pandemia" care ne vrea panicați, înbotnițați și vaccinați. Dar mă bucur ca ne găsim sănatoși, și sper să supraviețuim și soluțiilor "salvatoare" care urmeaza oricărei pandemi care se respectă. Eu unul am dezvoltat deja o alergie la oricine încearcă să mă "salveze"... și în special la guriștii cu moralitate flexibilă, oricând gata să se pună în slujba cui plătește mai bine, care nu sunt în stare să-și poarte de grijă propriilor persoane fara a fi mufați la vreun "fond nerambursabil", "împrumut" fără scadență, etc.

Revenind, sper să vă rețin totuși atenția cu o piesă vândută în urmă cu puțin timp...

Când crezi că "le-ai vazut pe toate" și nimic nu te mai poate surprinde, atunci sare iepurele de unde te aștepți mai puțin. Pe un site relativ obscur, unde de obicei trebuie să pierzi foarte mult timp căutând într-o cantitate imensă de maculatură pentru a găsi câte o piesă mai interesantă, a apărut o pereche Principatele Unite extrem de rară.

Dacă la prima emisiune (tipar de mână, 1862), hârtia vărgată nu este o mare raritate, la emisiunea a doua

Marcofilia (disciplină care se ocupă cu studiul ștampilelor poștale) s-a îmbogățit anul trecut cu încă o lucrare importantă (Ustensile de ștampilat, ștampilele și sigiliile Poștei Române 1852-2017 - Călin Marinescu, 2019), care duce mai departe munca începută de Kiriac Dragomir (Ștampilografie Poștală, 1990). Binențeles că la studiul ștampilelor românești au contribuit și alții, însă cele mai cuprinzătoare studii sunt cele amintite.

Totuși, încă ne lipsește un studiu serios cu privire la tușurile poștale, mai ales...

În urma cu câteva luni mi-a fost trimisa o fotografie cu un fals asemanator cu cel de mai jos, un bloc de 10 mărci dispuse tot pe 2 randuri, însă fotografia era slabă și nu puteam vedea prea multe detalii. Coincidența face ca o altă piesă, care prezintă aceleași semnalmente cu prima, tocmai a fost vândută pe eBay...

O zonă foarte gri a începutului perioadei moderne a filateliei românești o constituie perioada anilor '30, unde veți observa că pentru o duzină de emisiuni există și câte o emisiune de mărci nedantelate, în tiraje de 50 - 200 de serii. Acum, în anii '30 activitatea poștală era în plină expansiune, și interesul filateliștilor era de asemenea la cote maxime; așadar tirajele prohibitive de cateva sute de serii nu au nicio justificare logică.

Nu mai punem la socoteală...

În urmă cu mai bine de un an am observat pe eBay niște piese interesante, care din păcate s-au dovedit a fi doar niște falsuri penibile. Realizarea falsurilor nu era deloc rea, însă falsul era atât de evident că am renunțat la ideea de a face un articol; eram sigur că niciun colecționar serios nu poate fi înșelat cu așa ceva.

Însă zilele trecute am primit un nou numar dintr-o revistă filatelică autohtonă...

În urmă cu puțin timp mi s-a cerut o părere în legatură cu o varietate foarte interesantă. Marca cu pricina pare, la prima vedere, Bucuresti, prima sau a doua emisiune. Ceea ce ar constitui o mare descoperire, așa cum vom vedea în continuare. Varietatea constă într-o "umbră albă" în partea dreaptă a efigiei.

Unui bun cunoscător al tehnologiei utilizată de Anatole Hulot...

Gânditorul de la Hamangia este fără dubiu cea mai valoroasă piesa din patrimoniul național. În fapt, este vorba despre un ansamblu de două statuete, "Gânditorul" și "perechea sa", care aparțin culturii Hamangia. Probabil un apelativ mult mai potrivit ar fi "Perechea de la Cernavodă".

Valoarea artistică a statuetelor este incredibila...

Faptul ca orice ilustrată poate servi ca material didactic, este cât se poate de evident, însă nu am cunoștințe să existe referințe documentare care să ateste acest rol didactic în mod oficial. Acesta fiind și unul dintre detaliile care mi-au atras atenția la cartea poștală de mai jos.

În anul 1909, în perioada 25 septembrie - 25 octombrie, are loc la Geneva (Elveția) o expoziție care avea drept scop selecționarea de imagini care vor fi ulterior folosite în procesul educațional. În urma cautărilor...

În urmă cu ceva timp am procurat un lot mai consistent de mărci din emisiunea Paris și emisiunile București, și după ce au zăcut pe un raft le-a venit timpul să fie sortate. Marca de mai jos o pregăteam de vânzare, în grupul de neuzate, însă când am scanat-o o mare surpriză mi-a rezervat spatele mărcii, unde se poate observa foarte clar urma unei ștampile.

În realitate aceasta este mai puțin vizibilă, însă cu atenție se poate observa chiar și cu ochiul liber...

Acum vreo 2 ani, în cadrul unui targ de antichități, am văzut prima dată "chestii" (chiar nu știu cum să le numesc) ca cea de mai jos. O mică diferență era totuși, cărțile poștale văzute atunci erau necirculate, dar timbrate și ștampilate în același mod, cu timbru și ștampilă care se încadrau în aceeași subiect cu cartea poștală.

Ulterior am înțeles că această practică se numește maximafilie. Nu pretind că aș cunoaște în profunzime această zonă filatelică, dar sper că aceaste aberații sunt rezultatul unei neînțelegeri, pentru că rezultatul este hidos și distructiv. Țin să mai menționez că aceste montaje odioase sunt privite ca mari rarități, și oferite la prețuri...

Catalogul Mărcilor Poștale Românești '74, încă rămas cel mai util și complet catalog românesc, în special pentru secțiunea clasică și postclasică, este foarte inexact și foarte posibil eronat când prezintă situația erorii 5 Bani albastru a emisiunii București I - 1876.

Cu mai bine de 20 de ani înaintea CMPR, în anul 1952, Eduardo Cohen¹ afirma că eroarea de 5 Bani ablastru provine din introducerea unui clișeu confecționat ulterior, în 1879, cel din care...

În cadrul ultimei licitații Corinphila din acest an s-au vândut două piese absolut excepționale, extrem de rare și deosebit de semnificative pentru istoria poștală românească. Este vorba despre două francaturi mixte clasice, este evident că francaturile mixte sunt spectaculoase și foarte interesante, însă, în cazul clasicelor românești...

Și anul acesta, mărcile românești și-au continuat tendința de creștere. Apar în fiecare zi tot mai mulți visători care cred că se pot umple de bani cumpărând azi ca să vândă mâine.

Și este normal să apară și tranzacții care nu pot fi explicate logic, întotdeuna au existat persoane interesate să manipuleze piața filatelică...

Absolut întâmplător, căutând informații despre ștampila FRANCO GALATZ, am dat peste un fals destul de subtil și care mi-a scăpat la prima vedere a piesei.

La o privire frugală, piesa poate trece foarte ușor drept autentică, marca este autentică, iar piesa în ansamblu arată foarte bine. Însă la o privire atentă se poate vedea că...

În urmă cu câteva zile un fals foarte bine realizat s-a "strecurat" în oferta unei case de licitații cehească. Este vorba despre Burda, o casă destul de respectabilă, aceasta fiind prima dată când observ falsuri în oferta ei, și aș fi omis să-i menționez numele dacă nu ar fi încercat să manipuleze foarte stângaci eventualii...

Anul acesta, casa germana de licitații Schlegel a scos la vânzare un lot imens de falsuri Sperati; au fost binențeles oferite ca falsuri. Nu voi insista foarte mult asupra renumitului falsificator, pentru ca sunt convins ca orice filatelist a auzit de el.

Din păcate, în oferta casei germane nu s-a regasit niciunul...

Dubla impresiune este probabil cea mai frumoasă eroare filatelică. Iar în cazul emisiunilor litografiate, dat fiind specificul tehnologic, este cu atât mai spectaculoasă și foarte rară.

Tipografierea mărcilor prin litografie constă în transferul desenului negativ de pe piatra litografică (planșa) pe coala tipografică, însă pentru ca acest transfer să se producă trebuia exercitată o presiune foarte mare asupra colii de tipar, pentru a forța tușul impregnat în piatra litografică să treacă pe suprafața colii. Astfel că apariția... citește continuarea

De curând a apărut pe un portal de licitații on-line o piesă foarte interesantă, un exemplar 5 bani București II (1879/1880), eroare de culoare obliterată. Vânzătorul a fost foarte rezervat în evaluarea lui de doar 750 €, o astfel de piesă, în stare circulată sare lejer de 1.500 €, cunosc persoane care ar miza sume importante pe o astfel de piesă, și sunt convins că nu...

Am omis să îmi notez data achiziției pentru piesa din imaginea de mai jos, dar cred că o am de cel puțin 2 ani. Astfel că de mult timp aștept să confirm eroarea, care este destul de subtilă și poate trece destul de ușor drept curiozitate. Mă rog, i-am acordat o atenție mai deosebită și pentru că este "hârtie groasă", pentru prima emisiune (1866) Carol cu Favoriți, la valoarea facială 2 parale...

În cadrul licitației de vară a cunoscutei case de licitații David Feldman a fost oferit un lot foarte interesant, așa cum veți vedea piesele din cadrul lotului arată foarte ciudat.

Când le-am văzut în poza "oficială" a licitației am fost convins că sunt falsuri, ceea ce ar fi fost ieșit din comun pentru David Feldman. Nu imi amintesc să fi observat falsuri vreodată în oferta lor, cel puțin nu la România. La o privire mai atentă toate cele 6 piese se dovedesc autentice.

Primele 3 mărci par a fi emise pe hârtie gălbuie, se poate observa...

În urmă cu câteva luni a fost vândut un bloc interesant Carol cu Favoriți (1866) 2 parale, pe hârtie groasă, acesta prezintă o eroare mai specială, un pliu.

Pliul este prezent la marca din stânga-jos, tipul 6 din blocul de report, cum putem observa in schița de mai sus. Este prima dată când văd această eroare și din câte știu eu nici nu a mai fost semnalată...

Un subiect interesant și insuficient dezbătut este problem reimpresiunilor și statutul lor în filatelie. Deși multora ne este clar ce este o reimpresiune, țin să reiau puțin subiectul pentru că sunt convins unii sunt încă în ceață.

Dar să pornim cu definiția reimpresiunii, preluată din Filatelia de la A la Z - M. Dănescu (1987): "Denumire sub care sunt cunoscute mărcile poștale retipărite oficial sau particular cu plăcile sau clișeele originale (eventual reparate), după expirarea valabilității lor de francare..."

Părerea mea este că definiția...

Dat fiind că tehnologia a devenit acum foarte accesibilă, nici procurarea unei imprimante color nu mai presupune un efort financiar semnificativ. Așa că nu putea trece mult până să apară și falsurile scoase la imprimantă. Fenomenul nu este unul nou, însă în ultimul timp tot mai mulți intră în acest business extrem de profitabil.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul am procurat două astfel de falsuri...

În cadrul licitației cu numărul 39 (lot 18429) al casei de licitații germane Christoph Gärtner a fost oferită o piesă foarte interesantă, este vorba despre o dublă impresiune Spic de Grâu.

Impresiunea primară este valoarea de 10 BANI (foarte probabil verde), iar supraimpresiunea este valoarea de 2 LEI. O astfel de dublă impresiune ar constitui cu siguranță o...

De ani de zile am o dilemă în stabilirea unor definiții corecte pentru eroare și varietate. Din păcate literatura existentă mai mult bulversează decat lamurește. Încercarea de a stabili niște definiții care să se aplice atât la calsice (unde avem emisiuni monoclișeu, emisiuni litografiate, și multe alte dificultăți) cât și la tipografiate a eșuat lamentabil până acum. Și în opinia mea tocmai încercarea de a obține definiții general...